A leghasznosabb gyorsbillentyűk

A Windows számos gyorsbillentyűt ad a számunkra, amelyek sokszor jelentősen egyszerűsítik, felgyorsítják a különféle művelteket végzését.

Nézzük meg a talán leghasznosabbakat (a legtöbb igen, de néhány nem működik minden Windows-ban).

Általános gyorsbillentyűk

Windows + I	számítógép zárolása
Windows + M	összes ablak a tálcára kerül
Windows + R	futtatás ablak megjelenítése
Windows + F	keresés
Ctrl + F4	aktív program bezárása
Windows + X	gyors elérési menü
Ctrl + Shift + Esc	feladatkezelő
Alt + Tab	váltás a futó programok között
Print Screen (PrtScr)	a vágólapra másolja amit éppen látunk a képernyőn (Ctrl + V a beillesztéshez, pl. képszerkesztőben, Word-ben, vagy Skype-on)
Alt + PrtScr	az aktuális ablak tartalmát másolja a vágólapra
Windows + Pause / Break	alapvető rendszerinformációk megjelenítése
Shift + klikkel	a tálcán lévő futó programból indítható egy új példány
görgővel klikkelve a tálcán lévő futó programra	a tálcán lévő futó programból indítható egy új példány
Ctrl + Shift + klikk	tálcán lévő ikonra klikkelve a programot rendszergazdaként indíthatjuk
Windows + D	összes ablak a tálcára kerül (újra megnyomva vissza)
Windows + Home	összes ablak a tálcára kerül, kivéve az aktív ablakot (újra megnyomva vissza)

Fájlkezelés

Windows + E	Windows Intéző / Fájlkezelő
Delete / Del	fájlok, mappák törlése
Shift + Delete / Del	fájlok, mappák végleges törlése

Másolás, beillesztés, stb. (működik fájlokkal, szövegekkel, képekkel és sok egyéb mással is)

Ctrl + C	másolás
Ctrl + V	beillesztés
Ctrl + X	kivágás (az eredeti példány törlődik!)
Ctrl + A	minden kijelölése
Ctrl + Z	művelet visszavonása
Ctrl + Y	művelet megismétlése

Okos magyarok

http://www.nxm.hu/nxm_okos_magyarok.html

Müller Péter szavai

Az embereket a hülyeségükkel együtt kell szeretni. Ezt a drága anyám mondta. Ő meg tudta tenni – én nem. Odáig eljutottam, hogy elfogadtam a másikat olyannak, amilyen. Megértettem. Sajnáltam is. De nem szerettem. Ő meg szerette! Mi volt a titka?
Egyszer erről faggattam, és azt mondta:

“Nézd, minden ember hülye. Iszik, nagyhangú, önző, rendetlen, vagy bosszantóan precíz, könnyelmű, komor, gátlásos, gátlástalan, nem mosdik, tisztaságmániás, teli van szorongással, bizonytalansággal, néha durvasággal, gyávasággal, gyengeséggel, hirtelen haraggal és sérelemmel.

Sorolhatnám még. Minden ember gyári hibás. Én is, te is. Azt hiszed, te nem vagy ‘hülye’? Mégis szeretlek. Abban a hatalmas zsákban, amelyet a lelkemben nyitottam neked, minden rossz tulajdonságod belefér. Reggelig tudnám sorolni, mi miatt nem vagy szeretetre méltó.

Mégis szeretlek! Ha nem így működnénk, nem lenne szeretet a világon! Nincs olyan ember, akinek ne lenne rossz természete, akinek ne lennének bűnei, tüskéi, démonai, bosszantó tulajdonságai. Nincs olyan lélek, akiben ne lenne szemét.

Még a szentekében is van! De mennyi! A szeretethez bőséges lélek kell, egy nagy szemetes kosár, ahová a másik minden rossz tulajdonságát, vacakságát, bosszantó megnyilvánulását belehajítom. Kidobom vagy elfelejtem.”

Nem értettem, s ezért még hozzátette:

“No, nézd! Vegyük csak azt, ami téged illet: ordítva születtél. Minden éjszakámat végigbömbölted hároméves korodig. Követelődző voltál. Önző, mohó. Csak arra kellettem neked, hogy adjak. Hogy etesselek, fürdesselek, mert hogy el ne felejtsük, naponta többször bepisiltél és összeszartad magad!

Olyan büdös voltál, hogy minden idegen kiment a szobából. Én meg bírtam. Nem zavart. Sőt, mosolyogtam rajta. Életem legszebb korszakához tapad az a mások számára borzalmas bűz, ami belőled áradt. Éjszaka féltél, fölébresztettél, hozzám bújtál.

Évekig nem tudtam aludni miattad. Az utcán lusta voltál járni, föl kellett emelni téged, és cipelni, mert te élvezted, én meg nyögtem alattad. Ha nem vettelek föl a nyakamba, bőgtél, de olyan kétségbeesett üvöltéssel, hogy szégyelltem magam a járókelők előtt: azt hitték, öllek téged. Így kezdődött a kapcsolatunk! És látod: szerettelek!

Ne hidd, hogy egy párkapcsolatban, egy barátságban, vagy akármilyen emberi viszonyban másképp működik a szeretet! Nem! Ha valakit megszeretsz, vegyél hozzá egy jó nagy szemeteszsákot. Minden nap dobd bele a másik hibáit!

És felejtsd el! Nézz a szemébe! Ember ő is, szegény, mint te, és teli van hibával. Ne azt nézd, hanem a szemeit! Csakis a szemeit! Vagy még inkább: a szívét!”

Utcai gyorskaják a viligon

Cevapcici, Horvátország

 Currywurst, Németország

Fagylalt, Olaszország

Hering, Hollandia

Sült krumpli, Belgium

 Palacsinta, tükörtojás, Franciaország

Imkvaret, Málta

Bosna, Ausztria

 Souvlaki, Ciprus

Smazheny sajt, Csehország

 Banica, Bulgária

Hot dog, Dánia

Balti hering, Észtország

Pashtel de nata, Portugália

Karjalai piték, Finnország

Gyros, Görögország

 Lángos, Magyarország 

 A kagylók, Írország

Pite füstölt szalonnával, Lettország.

Kybyns Litvánia

Tócsiféle, Luxemburg

Perec, Románia

Burek, Szlovénia, Szerbia

Pitébe töltött hús, Anglia

Bokadilos de tortilla, Spanyolország

Szendvicsek, hering, Svédország

Bagett, Lengyelország

Altfel

            Apariție editorială bestială

În sfârșit, a apărut bestialitatea aia de “LA CAPĂTUL DRUMULUI”, acel „BESTIAL BONUS”. 

Cei care așteaptă lansarea cărții așteaptă în zadar. Nu va exista așa ceva!
Aoleu! Era să uit coperta! Noroc că “mi s-a stricat uitarea”, că, altminteri, aș fi reușit să uit! Asta am ales-o.

       

    

                                    

Câteva precizări pentru cei care au avut bunăvoința a se pronunța în legătură cu variantele de copertă expuse prima dată:
- Imaginea din dreapta este coperta I-a, iar imaginea din stânga este coperta a IV-a.
- Podețul de pe coperta I-a reprezintă drumul meu prin literatură și este pavat, normal, cu cărțile mele, iar scândura pe care este scris titlul cărții este semnul clar că acest CAPĂT DE DRUM este bătut în cuie. Pentru cei cu predispoziție pentru stricat cheful oamenilor, precizez că acele cărți au rămas în urma trecerii mele pe acel drum, nu am călcat pe ele, că nici n-aș fi avut cum, decât dacă aș fi mers d-a-ndărătelea, chestiune pe care mi-o tot doresc, dar nu-mi reușește.
- Cele două texte de pe coperta a IV-a sunt reprezentative în cel mai înalt grad pentru ceea ce am scris eu (FINAL) și pentru mine, cel care sunt (CLEPSIDRA).
Sper să nu mă întrebe nimeni la ce mă uitam eu de acolo, de pe coperta a IV-a, că asta chiar nu pot să spun aici! Îl rog și pe prietenul meu din copilărie János MÓZES, cel care a realizat minunata și sugestiva copertă, și care știe cel mai bine la ce mă uitam, să nu spună!
Celor care au cârcotit în legătură cu varianta de copertă pe care am ales-o, le pot arăta că a fost atât de bine apreciată de foarte mulți oameni, încât și-au bătut-o în cuie pe perete, să o aibă în fața ochilor ca pe o icoană. Iată și dovada celor spuse de mine. Mi-a fost trimisă tot de prietenul meu din copilărie, János MÓZES.

                                                     

Posted on august 26, 2016

Altfel

Am salvat lumea literară

Posted on august 12, 2016

Dom’le, eu am făcut ce depindea de mine ca să salvez lumea literară. Mă îndoiesc, însă, că o vor face și imoralii care scriu despre moralitate, impostorii care scriu despre caracter, papugii care scriu despre orice, oricât, oricând.
Ce am făcut eu?! Ce să fac, m-am oprit. Am ajuns la capătul drumului. Am intrat în bonus. Ca să înțelegeți mai bine ce vroiesc a zice, am extras primul și ultimul text dinultima apariție editorială purtând numele meu pe copertă. Când zic ultima, a se înțelege și cea mai recentă, dar și cea de pe urmă. Între primul și ultimul am așezat minunăția de copertă. Că, eu am avut întotdeauna noroc de coperți frumoase. Atât de frumoase, încât unii oameni nici nu îndrăzneau să le deschidă de frumoase ce erau!
Primul este …

The bestial bonus – expunere de motive

Pe când eram eu foarte tânăr, se spunea că Dumnezeu l-a făcut pe om să trăiască 70 de ani, orice an în plus fiind considerat bonus de bună viețuire. Cred că, între timp, limita de 70 de ani s-a dus mai încolo, spre 80, poate chiar peste, numai că eu sunt din ăia vechi, nu sunt proaspăt. Mie, deci, mi se aplică varianta cu 70 de ani, astfel că eu … am intrat de curând în perioada bonus.
În urmă cu câțiva ani, Cineva s-a îndrăgostit de ceea ce scriam eu pe un blog. A luat scrisele mele și le-a transformat în carte, transformându-mă, astfel, și pe mine în scriitor. Alt Cineva, priceput în ale scrisului, a apreciat că aș avea unele calități scriitoricești și m-a îndemnat să scriu un roman. Frunză-n vânt fiind eu, n-am fost capabil de un asemenea demers, astfel că, în final, nu numai că am ratat romanul, dar l-am și sfârșit (vezi „Sfârșitul unui roman ratat”), asumându-mi de bună voie încheierea activității literare.
Având în vedere noul meu statut, prezentat în primele rânduri, cred că aș fi îndreptățit să ofer cititorilor și un bonus … de carte, fără să fiu criticat că mi-am încălcat propriul angajament. Mă gândisem la un fel de „THE BEST”, adică o culegere cu cele mai frumoase texte publicate de mine. În selectarea lor am ținut cont, într-o oarecare măsură, și de opiniile celor mai fideli cititori ai mei, dar, de bună seamă, și de opiniile … mele. Ca să fie bonusul … chiar bonus, am mai șters puțin praful de pe cele publicate anterior și am mai adăugat câteva „previously unreleased”, ca să mă exprim și eu în romgleză, adică nepublicate anterior. Ba, am adăugat și un text inedit, care n-a apărut nici în cărțile anterioare și nici pe blogul meu. Atât de inedit încât nici eu nu mai știam de el, deși îl scrisesem pe 10 august 2015!
Și ca să fie romgleza … romgleză, mi-am amintit că, în funcție de context, pentru ceva deosebit, se folosește și formula mai puțin academică, dar foarte uzitată prin mărginimi, „bestial”. Legătura vizibilă, adică doar la vedere, dintre BEST și BESTIAL mi-a permis mie o primă variantă a titlului acestei cărți … bonus, anume –THE BESTIAL BONUS.
Având în vedere că nici Dumnezeu nu oferă mai multe bonusuri, nici eu nu voi oferi. Doar nu sunt mai presus de El! Așa că, asta va fi ultima carte purtând numele meu pe copertă. Cel puțin pe baza a ceea ce știu acuma. Iar acuma nu știu ce voi ști la 100 de ani. Poate, atunci, …
Oricum, partea nouă a bonusului este nițel mai mică decât partea veche. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să creadă Dumnezeu că bat vreun apropo la bonusul de viață. Păi, ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit să mai trăiesc încă 70 de ani ca bonus, doar fiindcă am pus eu acuma în carte poveștile jumi-juma, alea vechi cu alea noi!? Mă mai găseau și extratereștrii și dădeau cu mine de Pământ, că de ce am zis ce-am scris despre ei. Așa că … Doar o sută! Ca să apuc să văd și eu ce voi ști atunci, dar nu știu acuma că voi ști!
Întrucât am ajuns la capătul drumului pe care eu l-am parcurs prin câmpia literară, aceasta fiind ultima carte scrisă de mine, în final am botezat-o
LA CAPĂTUL DRUMULUI – The Bestial Bonus-
26.07.2016
***
Prietenul meu din copilărie, adică de pe vremea când eram tot un fel de copii, dar cantemiriști, János MÓZES, mi-a făcut o copertă așa de frumoasă, dar și sugestivă, încât nu știu pe care s-o aleg mai repede, că mi-a făcut două variante. Le postez pe amândouă aici, poate mă ajută cineva să mă hotărăsc. Căci, și dacă aleg invers decât mi se sugerează, tot ajutor se numește. Altminteri, de unde aș fi știut eu care anume invers!?!

Întrucât a lucrat la copertă în preajma zilei în care s-a produs acel eveniment cosmic unic, despre care am relatat pe acest blog, pe 10 august, János mi-a mai pregătit o surpriză. M-a fotografiat pe furiș într-un moment de pauză, la o expoziție de carte. Ce m-a uimit pe mine, este faptul că … mi-a găsit umbrela. Unde o fi găsit-o?! Că, eu o căutam de vreo trei săptămâni și nu-i dădeam de urmă! O căutam pentru că s-a anunțat la buletinul meteo că nu va ploua. Or, se știe că un asemenea anunț, de regulă este urmat de ploi abundente. D-aia îmi căutam umbrela pe care bag seama că mi-o subtilizase János ca să mi-o bage în poză.

Melissa McCracken története

Zenét rajzolni - Melissa története.

Melissa McCracken egy fiatal művész, aki egy olyan sajátos tehetséggel született, amit szinesztéziának neveznek.

         A Wikipédia szerint: a szinesztézia olyan mentális jelenség, amelyben egyik érzékszerv által keltett benyomás automatikusan aktivál egy másik érzetet, tehát például a betűkhöz vagy számokhoz az ember akaratlanul is színeket társít. A szó görög eredetű: σύν (szün) – együtt, egyszerre, αισθησις (esztészisz) – érzékelés. Magyarul összeérzésnek is nevezik.

Melissa így ír magáról:

         "Zenét festek. 15 éves koromig azt hittem, hogy mindenki állandóan színeket lát. Színeket a könyvekben, a matematikai képletekben, a koncerteken. Végül megkérdeztem a bátyámat, hogy szerinte milyen színű a C (kanárisárga szerintem) és akkor rá kellett jönnöm, hogy nem ez a normális, ahogyan én látom a színeket. Az én agyamban valami "keresztbe van kötve". Bizonyos ingerekre a "rossz" érzést tapasztalok. Minden betűnek és számnak színe van. De a legcsodálatosabb az "agy működési hibám", akkor, amikor zenét hallok. Színárnyalatok és textúrák mozgalmas keveréke.
A szinesztézia nem zavaró, ez egy egyedi vibráció, ahogyan a világot tapasztalom."

Íme Melissa néhány képe, amely alá az ihlető zenét is beírtam.

John Lenon — Imagine

Etta James — At Last

Led Zeppelin — Since I’ve Been Loving You

Radiohead — Lucky

David Bowie — Life On Mars?

Prince — Joy In Repetition

Jimi Hendrix — Little Wing

Soulive — Interlude II

John Mayer — Gravity

Smashing Pumpkins — Tonight, Tonight

Radiohead — Karma Police

Glass Animals — Flip

Airhead — Callow