Am salvat lumea literară
Dom’le, eu am făcut ce depindea de mine ca să salvez lumea literară. Mă îndoiesc, însă, că o vor face și imoralii care scriu despre moralitate, impostorii care scriu despre caracter, papugii care scriu despre orice, oricât, oricând.
Ce am făcut eu?! Ce să fac, m-am oprit. Am ajuns la capătul drumului. Am intrat în bonus. Ca să înțelegeți mai bine ce vroiesc a zice, am extras primul și ultimul text dinultima apariție editorială purtând numele meu pe copertă. Când zic ultima, a se înțelege și cea mai recentă, dar și cea de pe urmă. Între primul și ultimul am așezat minunăția de copertă. Că, eu am avut întotdeauna noroc de coperți frumoase. Atât de frumoase, încât unii oameni nici nu îndrăzneau să le deschidă de frumoase ce erau!
Primul este …
The bestial bonus – expunere de motive
Pe când eram eu foarte tânăr, se spunea că Dumnezeu l-a făcut pe om să trăiască 70 de ani, orice an în plus fiind considerat bonus de bună viețuire. Cred că, între timp, limita de 70 de ani s-a dus mai încolo, spre 80, poate chiar peste, numai că eu sunt din ăia vechi, nu sunt proaspăt. Mie, deci, mi se aplică varianta cu 70 de ani, astfel că eu … am intrat de curând în perioada bonus.
În urmă cu câțiva ani, Cineva s-a îndrăgostit de ceea ce scriam eu pe un blog. A luat scrisele mele și le-a transformat în carte, transformându-mă, astfel, și pe mine în scriitor. Alt Cineva, priceput în ale scrisului, a apreciat că aș avea unele calități scriitoricești și m-a îndemnat să scriu un roman. Frunză-n vânt fiind eu, n-am fost capabil de un asemenea demers, astfel că, în final, nu numai că am ratat romanul, dar l-am și sfârșit (vezi „Sfârșitul unui roman ratat”), asumându-mi de bună voie încheierea activității literare.
Având în vedere noul meu statut, prezentat în primele rânduri, cred că aș fi îndreptățit să ofer cititorilor și un bonus … de carte, fără să fiu criticat că mi-am încălcat propriul angajament. Mă gândisem la un fel de „THE BEST”, adică o culegere cu cele mai frumoase texte publicate de mine. În selectarea lor am ținut cont, într-o oarecare măsură, și de opiniile celor mai fideli cititori ai mei, dar, de bună seamă, și de opiniile … mele. Ca să fie bonusul … chiar bonus, am mai șters puțin praful de pe cele publicate anterior și am mai adăugat câteva „previously unreleased”, ca să mă exprim și eu în romgleză, adică nepublicate anterior. Ba, am adăugat și un text inedit, care n-a apărut nici în cărțile anterioare și nici pe blogul meu. Atât de inedit încât nici eu nu mai știam de el, deși îl scrisesem pe 10 august 2015!
Și ca să fie romgleza … romgleză, mi-am amintit că, în funcție de context, pentru ceva deosebit, se folosește și formula mai puțin academică, dar foarte uzitată prin mărginimi, „bestial”. Legătura vizibilă, adică doar la vedere, dintre BEST și BESTIAL mi-a permis mie o primă variantă a titlului acestei cărți … bonus, anume –THE BESTIAL BONUS.
Având în vedere că nici Dumnezeu nu oferă mai multe bonusuri, nici eu nu voi oferi. Doar nu sunt mai presus de El! Așa că, asta va fi ultima carte purtând numele meu pe copertă. Cel puțin pe baza a ceea ce știu acuma. Iar acuma nu știu ce voi ști la 100 de ani. Poate, atunci, …
Oricum, partea nouă a bonusului este nițel mai mică decât partea veche. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să creadă Dumnezeu că bat vreun apropo la bonusul de viață. Păi, ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit să mai trăiesc încă 70 de ani ca bonus, doar fiindcă am pus eu acuma în carte poveștile jumi-juma, alea vechi cu alea noi!? Mă mai găseau și extratereștrii și dădeau cu mine de Pământ, că de ce am zis ce-am scris despre ei. Așa că … Doar o sută! Ca să apuc să văd și eu ce voi ști atunci, dar nu știu acuma că voi ști!
Întrucât am ajuns la capătul drumului pe care eu l-am parcurs prin câmpia literară, aceasta fiind ultima carte scrisă de mine, în final am botezat-o
LA CAPĂTUL DRUMULUI – The Bestial Bonus-
26.07.2016
***
Prietenul meu din copilărie, adică de pe vremea când eram tot un fel de copii, dar cantemiriști, János MÓZES, mi-a făcut o copertă așa de frumoasă, dar și sugestivă, încât nu știu pe care s-o aleg mai repede, că mi-a făcut două variante. Le postez pe amândouă aici, poate mă ajută cineva să mă hotărăsc. Căci, și dacă aleg invers decât mi se sugerează, tot ajutor se numește. Altminteri, de unde aș fi știut eu care anume invers!?!
Întrucât a lucrat la copertă în preajma zilei în care s-a produs acel eveniment cosmic unic, despre care am relatat pe acest blog, pe 10 august, János mi-a mai pregătit o surpriză. M-a fotografiat pe furiș într-un moment de pauză, la o expoziție de carte. Ce m-a uimit pe mine, este faptul că … mi-a găsit umbrela. Unde o fi găsit-o?! Că, eu o căutam de vreo trei săptămâni și nu-i dădeam de urmă! O căutam pentru că s-a anunțat la buletinul meteo că nu va ploua. Or, se știe că un asemenea anunț, de regulă este urmat de ploi abundente. D-aia îmi căutam umbrela pe care bag seama că mi-o subtilizase János ca să mi-o bage în poză.
Dom’le, eu am făcut ce depindea de mine ca să salvez lumea literară. Mă îndoiesc, însă, că o vor face și imoralii care scriu despre moralitate, impostorii care scriu despre caracter, papugii care scriu despre orice, oricât, oricând.
Ce am făcut eu?! Ce să fac, m-am oprit. Am ajuns la capătul drumului. Am intrat în bonus. Ca să înțelegeți mai bine ce vroiesc a zice, am extras primul și ultimul text dinultima apariție editorială purtând numele meu pe copertă. Când zic ultima, a se înțelege și cea mai recentă, dar și cea de pe urmă. Între primul și ultimul am așezat minunăția de copertă. Că, eu am avut întotdeauna noroc de coperți frumoase. Atât de frumoase, încât unii oameni nici nu îndrăzneau să le deschidă de frumoase ce erau!
Primul este …
Ce am făcut eu?! Ce să fac, m-am oprit. Am ajuns la capătul drumului. Am intrat în bonus. Ca să înțelegeți mai bine ce vroiesc a zice, am extras primul și ultimul text dinultima apariție editorială purtând numele meu pe copertă. Când zic ultima, a se înțelege și cea mai recentă, dar și cea de pe urmă. Între primul și ultimul am așezat minunăția de copertă. Că, eu am avut întotdeauna noroc de coperți frumoase. Atât de frumoase, încât unii oameni nici nu îndrăzneau să le deschidă de frumoase ce erau!
Primul este …
The bestial bonus – expunere de motive
Pe când eram eu foarte tânăr, se spunea că Dumnezeu l-a făcut pe om să trăiască 70 de ani, orice an în plus fiind considerat bonus de bună viețuire. Cred că, între timp, limita de 70 de ani s-a dus mai încolo, spre 80, poate chiar peste, numai că eu sunt din ăia vechi, nu sunt proaspăt. Mie, deci, mi se aplică varianta cu 70 de ani, astfel că eu … am intrat de curând în perioada bonus.
În urmă cu câțiva ani, Cineva s-a îndrăgostit de ceea ce scriam eu pe un blog. A luat scrisele mele și le-a transformat în carte, transformându-mă, astfel, și pe mine în scriitor. Alt Cineva, priceput în ale scrisului, a apreciat că aș avea unele calități scriitoricești și m-a îndemnat să scriu un roman. Frunză-n vânt fiind eu, n-am fost capabil de un asemenea demers, astfel că, în final, nu numai că am ratat romanul, dar l-am și sfârșit (vezi „Sfârșitul unui roman ratat”), asumându-mi de bună voie încheierea activității literare.
Având în vedere noul meu statut, prezentat în primele rânduri, cred că aș fi îndreptățit să ofer cititorilor și un bonus … de carte, fără să fiu criticat că mi-am încălcat propriul angajament. Mă gândisem la un fel de „THE BEST”, adică o culegere cu cele mai frumoase texte publicate de mine. În selectarea lor am ținut cont, într-o oarecare măsură, și de opiniile celor mai fideli cititori ai mei, dar, de bună seamă, și de opiniile … mele. Ca să fie bonusul … chiar bonus, am mai șters puțin praful de pe cele publicate anterior și am mai adăugat câteva „previously unreleased”, ca să mă exprim și eu în romgleză, adică nepublicate anterior. Ba, am adăugat și un text inedit, care n-a apărut nici în cărțile anterioare și nici pe blogul meu. Atât de inedit încât nici eu nu mai știam de el, deși îl scrisesem pe 10 august 2015!
Și ca să fie romgleza … romgleză, mi-am amintit că, în funcție de context, pentru ceva deosebit, se folosește și formula mai puțin academică, dar foarte uzitată prin mărginimi, „bestial”. Legătura vizibilă, adică doar la vedere, dintre BEST și BESTIAL mi-a permis mie o primă variantă a titlului acestei cărți … bonus, anume –THE BESTIAL BONUS.
Având în vedere că nici Dumnezeu nu oferă mai multe bonusuri, nici eu nu voi oferi. Doar nu sunt mai presus de El! Așa că, asta va fi ultima carte purtând numele meu pe copertă. Cel puțin pe baza a ceea ce știu acuma. Iar acuma nu știu ce voi ști la 100 de ani. Poate, atunci, …
Oricum, partea nouă a bonusului este nițel mai mică decât partea veche. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să creadă Dumnezeu că bat vreun apropo la bonusul de viață. Păi, ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit să mai trăiesc încă 70 de ani ca bonus, doar fiindcă am pus eu acuma în carte poveștile jumi-juma, alea vechi cu alea noi!? Mă mai găseau și extratereștrii și dădeau cu mine de Pământ, că de ce am zis ce-am scris despre ei. Așa că … Doar o sută! Ca să apuc să văd și eu ce voi ști atunci, dar nu știu acuma că voi ști!
Întrucât am ajuns la capătul drumului pe care eu l-am parcurs prin câmpia literară, aceasta fiind ultima carte scrisă de mine, în final am botezat-o
LA CAPĂTUL DRUMULUI – The Bestial Bonus-
26.07.2016
***
Prietenul meu din copilărie, adică de pe vremea când eram tot un fel de copii, dar cantemiriști, János MÓZES, mi-a făcut o copertă așa de frumoasă, dar și sugestivă, încât nu știu pe care s-o aleg mai repede, că mi-a făcut două variante. Le postez pe amândouă aici, poate mă ajută cineva să mă hotărăsc. Căci, și dacă aleg invers decât mi se sugerează, tot ajutor se numește. Altminteri, de unde aș fi știut eu care anume invers!?!
În urmă cu câțiva ani, Cineva s-a îndrăgostit de ceea ce scriam eu pe un blog. A luat scrisele mele și le-a transformat în carte, transformându-mă, astfel, și pe mine în scriitor. Alt Cineva, priceput în ale scrisului, a apreciat că aș avea unele calități scriitoricești și m-a îndemnat să scriu un roman. Frunză-n vânt fiind eu, n-am fost capabil de un asemenea demers, astfel că, în final, nu numai că am ratat romanul, dar l-am și sfârșit (vezi „Sfârșitul unui roman ratat”), asumându-mi de bună voie încheierea activității literare.
Având în vedere noul meu statut, prezentat în primele rânduri, cred că aș fi îndreptățit să ofer cititorilor și un bonus … de carte, fără să fiu criticat că mi-am încălcat propriul angajament. Mă gândisem la un fel de „THE BEST”, adică o culegere cu cele mai frumoase texte publicate de mine. În selectarea lor am ținut cont, într-o oarecare măsură, și de opiniile celor mai fideli cititori ai mei, dar, de bună seamă, și de opiniile … mele. Ca să fie bonusul … chiar bonus, am mai șters puțin praful de pe cele publicate anterior și am mai adăugat câteva „previously unreleased”, ca să mă exprim și eu în romgleză, adică nepublicate anterior. Ba, am adăugat și un text inedit, care n-a apărut nici în cărțile anterioare și nici pe blogul meu. Atât de inedit încât nici eu nu mai știam de el, deși îl scrisesem pe 10 august 2015!
Și ca să fie romgleza … romgleză, mi-am amintit că, în funcție de context, pentru ceva deosebit, se folosește și formula mai puțin academică, dar foarte uzitată prin mărginimi, „bestial”. Legătura vizibilă, adică doar la vedere, dintre BEST și BESTIAL mi-a permis mie o primă variantă a titlului acestei cărți … bonus, anume –THE BESTIAL BONUS.
Având în vedere că nici Dumnezeu nu oferă mai multe bonusuri, nici eu nu voi oferi. Doar nu sunt mai presus de El! Așa că, asta va fi ultima carte purtând numele meu pe copertă. Cel puțin pe baza a ceea ce știu acuma. Iar acuma nu știu ce voi ști la 100 de ani. Poate, atunci, …
Oricum, partea nouă a bonusului este nițel mai mică decât partea veche. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să creadă Dumnezeu că bat vreun apropo la bonusul de viață. Păi, ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit să mai trăiesc încă 70 de ani ca bonus, doar fiindcă am pus eu acuma în carte poveștile jumi-juma, alea vechi cu alea noi!? Mă mai găseau și extratereștrii și dădeau cu mine de Pământ, că de ce am zis ce-am scris despre ei. Așa că … Doar o sută! Ca să apuc să văd și eu ce voi ști atunci, dar nu știu acuma că voi ști!
Întrucât am ajuns la capătul drumului pe care eu l-am parcurs prin câmpia literară, aceasta fiind ultima carte scrisă de mine, în final am botezat-o
LA CAPĂTUL DRUMULUI – The Bestial Bonus-
26.07.2016
***
Prietenul meu din copilărie, adică de pe vremea când eram tot un fel de copii, dar cantemiriști, János MÓZES, mi-a făcut o copertă așa de frumoasă, dar și sugestivă, încât nu știu pe care s-o aleg mai repede, că mi-a făcut două variante. Le postez pe amândouă aici, poate mă ajută cineva să mă hotărăsc. Căci, și dacă aleg invers decât mi se sugerează, tot ajutor se numește. Altminteri, de unde aș fi știut eu care anume invers!?!
Întrucât a lucrat la copertă în preajma zilei în care s-a produs acel eveniment cosmic unic, despre care am relatat pe acest blog, pe 10 august, János mi-a mai pregătit o surpriză. M-a fotografiat pe furiș într-un moment de pauză, la o expoziție de carte. Ce m-a uimit pe mine, este faptul că … mi-a găsit umbrela. Unde o fi găsit-o?! Că, eu o căutam de vreo trei săptămâni și nu-i dădeam de urmă! O căutam pentru că s-a anunțat la buletinul meteo că nu va ploua. Or, se știe că un asemenea anunț, de regulă este urmat de ploi abundente. D-aia îmi căutam umbrela pe care bag seama că mi-o subtilizase János ca să mi-o bage în poză.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése